Nu stiu cum sa incep si cu atat mai mult nu stiu cum sa termin,insa azi am cunoscut cea mai frumoasa fata din viata mea.Cea mai frumoasa?Neah!Era mai mult decat cea mai si era mai mult decat frumoasa.Stranie intamplare...Minunata intamplare as spune,dar ma tin cuvintele in spate,cea mai minunata intamplare as spune,dar mi-au ramas toate cuvintele si toate simturile blocate,in acel blocaj,blocaj al unui simtamant complet inidentificabil pentru mine..
Desigur,eu deabea de pot crede in iubire,iubirea mea se construieste pe sine,si nu se arunca tocmai asa ca un tigru asupra prazii sale,insa astazi...Astazi ceva sau cineva a incercat sa ma contrazica si sa-mi reduca toate credintele indreptate inspre iubire catre adevarata lor natura vidata.Mereu am privit iubirea ca pe un egosim al individului si ca pe o nevoie.Prima si ultima sunt acele iubiri care conteaza.De fapt...nu ar fi trebuit a fi inca de la bun inceput una singura...?
Nu poate fi asa o chestie care sa se repeada in mine si sa ma posede,sa ma devoreze ca pe o simpla prada,sa ma digere ca pe felul al doilea al amiezei...Supranatural,prea supranatural pentru atat de putine aste lucruri dovedite prin preajma noastra...
Cum cele mai mici lucruri par atat de inalte.Cum cele mai simple par atat de indepartate si de inaccesibile in momente ca astea...Cum ai da atatea pe o simpla atingere dar inca iti e teama sa nu distrugi ceva cu aceasta simpla alaturare a doua trecuturi atat de necunoscute si pline de mister unul celuilalt...La naiba cu toate.Cu orice premeditare,cu orice viitor,cu orice farama de rationalitate si cu orice s-ar intampla dupa...Cum simpla ciocnire aproape involuntara a catorva fire de par de ale ei,cu varful degetelor mele bine si norocos pozitionate pe spatarul scaunul sau poate provoca o asa o tresarire...Cum intamplarea unei melodii atat de reprezentative ale iubirii poate ocura tocmai in clipe ca astea.Ahhh..oare totul se poate intampla intr-un singur sens,sa fie asta cu putinta?!La persoane diferite poate,la cele de acelasi fel, niciodata!
Bine ca dintr-o alta intamplare (mai mult decat stranie) mi-am castigat calea inspre siguranta unui adevar ce s-ar putea ca nici macar sa nu existe.Chiar asa:pot exista lucruri fara adevar propriu?!Fara siguranta poate.dar adevarul sa le fie chiar siguranta...?Poate am sa-i trimit un SMS zilele astea.Cine stie...poate faptul ca a invatat sa scrie si sa citeasca ne va ajuta pe undeva printre randuri...