Și totuși, se face dimineață iar,
te ivesc în zările pierdute;
chipul tău luminează cerul meu
și mă trezește la viață...
Și totuși, mereu există "dar",
sunt motive mult prea multe;
parcă Dumnezeu ar fi ateu
și nu mai vrea să dea povață.

Și totuși, ce-a fost frumos doare mai tare,
regretele nu-și găsesc locul...
Se zdruncină lumea cu mine;
dar lumea n-are nimic, doar eu plâng.
Și totuși, privesc spre amânare
fără să-ncerc a stinge focul
și nu las durerea sa se termine,
parcă mi-ar plăcea la piept s-o strâng...