Soarele poartă rochie

Cresc luceferi pe retină de când îți speli rufele în sufletul meu. Nu mai știu cum arată o noapte albastră cu plimbări pe Calea Lactee până în Tineretului și țac-pac înapoi. Cearșaful verde mi te păstrează acum între picioare ca o sevă dulce de nu-mă-uita.
Mihai îmi cumpăra ciocolată, Andrei înghețată, Bogdan nimic.
Pe toți i-am iubit în felul impus de fiecare, dar mai mult l-am iubit pe Ștefan. El mi-a sărutat fiecare coastă de la stânga până la...a intrat mama și ne-a prins încălțați în pat.
Tu ai sărutat tot ce a rămas de la Ștefan și nu te voi iubi niciodată.
Am început să te pictez...în pielea mea, la dimesiuni reale. Toți cred că mă tatuez și spun că nu-i bine, că asta nu e ceva ce iese la spălat. Zâmbesc acum pământului pe care l-ai pășit venind spre mine, căci doar în el îmi voi lăsa palmele tale. Sunt pictate pretutindeni deoarece nu m-am putut decide...să rămână pe coapse, pe buze...sau în lumea ce se naște când facem...dimineți cu scorțișoară...

Soarele poartă rochie de când te-ai mutat la mine în piept.