se uită la ceas
doar o obișnuință
nu vede niciodată cadranul
mai am timp de-o viață-ntreagă de-o iubire și un pic
doar să m-apuc acum
înainte să traversez strada
mai am timp să mor de două ori
o dată înainte și o dată după
cât să iau totul de la 0 și să-l aduc tot acolo
pe trotuarul celălalt e umbră
în jumătatea de est a vieții copacii se joacă și-i pun piedică soarelui
ce-ar fi să cadă-n nas?
las' să nu cadă
cum să-i întinzi mâna soarelui să se ridice?
se gândi
și se uită iar, mecanic,
la ceas
trebuie să m-apuc acum