brațele ca două macarele scăpate din greutăți
biciuie aerul
doar un centimentru
atât îmi mai trebuie să ridic din mine
coada nu mă ajută
tăiată putrezește în pământ
pe pieptul unui savant
destul de confuz la vremea aceea
de ce maimuțele
de ce noi
și de ce nu
Dumnezeu

de ce elefantul cu trompa lui

o singură verterbră nu mă ajută
să urc copacii cimpanzeu
sau munții gibon
de câte ori cad mă doare
și mai jos găsesc un rest
de ce dracului să fiu eu un neînțeles
cu restul putrezit
mai bine maimuță
să-mi cațăr iluziile prin pomi
sau adamul adamilor în grădina edenului
să număr câți de eu
pe bănci își iubesc femeile cu cioatele
și câți serpi sunt singuri
cu sufletul înșirat pe alei
poftind

deja mă plictisesc
să mă ridic nu pot
să cred am rătăcit
și coadă nu mai am
așa că
salutare
eu mă îngrop aici

măi omule
de când nu te-ai mai spălat pe picoare
și dă-mi coada înapoi
ca tot nu ai înțeles de ce