pas cu pas
de la o vorbă la alta
se apleacă balanța
de la o clipă la alta
durerea isi stoarce
nerabdarea
ochiul din stinga
crapa in alb

un cântar ca acela din piața copilăriei
în care pepenii își frângeau gâtul
îsi face de cap si balanta se-nroseste de furie

o mama in ecou infometata de dor
in nopti cind pozele dorm sopteste
drămuiește-ți mișcarea
cuvinte ce se preling printre
perdele unei credinte ciuruite de vreme


bolboroseli
cântărind nesuflarea
în nopțile săturate de negru

de la o întrebare la alta se îngălbenesc
foile dictando și ultima scrisoare
rămane nescrisa

drămuiește-ți respirația
cineva va veni îti va lua din mână
cântarul

pas cu pas te vei duce
înapoi cu mâinile goale
ascultând șoaptele ce te ajung
dinspre poartă

bate în ușă
clopatarul
ascuns în lemnul din vis
își numără măruntul strâns în batistă

și totul miroase a ceară