Stau si ma intreb de unde vine toata suferinta asta insuportabila,care imi inunda fiecare particica din mine si care imi produce amintiri neplacute.O fi iubirea care vrea sa se razbune,dar pentru ce?Ca eu nu am gresit cu nimic in fata ei,poate ea ar avea obligatia sa-si ceara iertare.Am iubit enorm de mult,dar am suferit pe masura,am crezut in idealul de iubire,chiar am crzeut ca exista paradisul iubirii.Poate o exista,dar nu acolo unde am fost eu!Cu fiecare secunda ce trece,cu fiecare minut,ora,zi universul devine tot mai ingust,simtim tot mai aproape suflul lui in ceafa noastra si cautam sa scapam de aceasta presiune,dar cum?Ne refugiem in poezie,in iubire,in tot ce ne inconjoara,doar ca sa uitam ca orice inceput are si un sfarsit.Inca eu nu ma gandesc la el,si nu as vedea de ce as face-o,pentru ca inca nu am facut tot ceea ce trebuie sa faca un om.In fiecare zi invatam lucruri noi,si tinem minte doar ceea ce ne place noua,ceea ce ne poate ajuta la ceva.Azi am incetat sa mai cred ca acolo undeva cineva ma asteapta,am incetat sa mai visez ca iubesc,am incetat sa mai cred in povestile de iubire,pentru ca eu am avut povestea mea,o poveste cu un final trist,o poveste cu un suflet ranit.Ce ar trebui sa imi mai tina speranta in viata,speranta care cu fiecare zi care trece se stinge incet,incet ca o lumanare obosita pe care nu o mai alimenteaza nimeni cu foc si care astfel nu mai poate ramane in viata.