e una să stai la picioare
bătrânește
când celălalt poartă în buzunarul de sus al hainei
umbra lucrurilor noi
bat în scânduri un exercițiu de strunire
mă las în genunchi să te văd
mai de aproape
să mă pot agăța orb
de zgomotul metalic
îmi port cometele într-o pânză de sac
la oblâcul șeii
ispita are coadă sau poate lacrima a învățat
să acopere cu un lichid alb
figurile de sfinți

*

ne mâncăm între noi rețetele de fericire
gâfâitori în fața morții
calculăm suma unghiurilor
spre pildă
cine dă mai mult se întrupează
din mers
dincolo de rău îți voi spune părinte
iar din pietrele aruncate
în mine să zidești
treapta iertării

**

vorbești îndelung
pătrunzându-mi în oase
un singur cuvânt merge până la capăt
bănuiesc
e întuneric bine scris
nu ducem lipsă de nimic
iar glasul amatorului de pisici încape
în ștersătura cea mică

***

o femeie străină odihnește
întâmplător
îmi spui
altfel nu poți să fii