Copistului Narkis P., despre îndreptarea păcătoșilor
(Scrisoarea a 249-a)

Scrii că întotdeauna ai spus adevărul în față și din această pricină ai avut multe neplăceri în viață.
Nu mă miră. Puțini bolnavi iubesc doctorul ce le vestește faptul că suferă de o boală incurabilă și ucigașă și stăruie asupra aceastui fapt. Dragostea față de frații noștri ne impune să nu-i dăm în vileag întotdeauna cu asprime, ci să le spunem acele cuvinte care le vor sluji cu cel mai mult folos spre mântuire.

Adu-ți aminte cum Mântuitorul nostru n-a tunat împotriva femeii păcătoase pe care fariseii au adus-o ca să fie bătută cu pietre, ci i-a grăit cu bunătate:
Du-te și de acum să nu mai păcătuiești!

Când Anania a venit la Saul, care era orbit, nu s-a năpustit asupra lui cu înjosiri și ocări pentru că-i prigonise pe creștini, ci l-a numit evanghelicește:
Saule, frate!
(Fapte 9,17)

Se povestește despre o soră monahie că s-a plâns Sfântului Serafim de Sarov. I s-a mărturisit și i s-a plâns că suferă de nervozitate mânioasă cu crize de furie cumplită.
După ce a mărturisit asta, aștepta de la omul lui Dumnezeu mustrare mare și epitimie mare- însă în loc de mustare și de epitimie, la urechi i-au ajuns vorbele bune ale duhovnicului:
"Ce spui tu, soro? Tu ai un caracter minunat, liniștit- un caracter cu adevărat minunat, smerit și blând!"
Ca o ploaie lină pe pământ însetat au căzut aceste vorbe bune pe sufletul femeii, care a tras din ele două foloase: s-a rușinat de sine foarte mult, dar a și dobândit nădejde- așadar, amândouă condițiile principale pentru îndreptare!

Această pildă ne arată cum putem reuși ca ridicându-i pe oameni prin vorbe (bune și de laudă) să-i ajutăm să se ridice și cu fapta. Dacă putem trezi un om adormit cu o năframă, oare îl vom ucide cu sabia? Poate vei spune: "Dar Sfântul Serafim nu i-a spus acelei femei adevărul în față, în timp ce eu- tuturor adevărul în față!"
Sfântul Serafim a spus adevărul- acel alt adevăr care nu se vădea în mânie și furie. Fiindcă femeia se lăsa câteodată pradă mâniei, însă adeseori era foarte liniștită și blândă. Și sfântul lui Dumnezeu, ca un minunat educator și doctor, a ridicat ceea ce era bun în sufletul ei, trecând sub tăcere ceea ce era rău.
De ce să mai vorbească despre rău, dacă vorbise deja despre el femeia?
Tu însă ai o metodă complet opusă: tu le arunci tuturor în față răul lor, boala lor morală! Și asta cu asprime și apăsat, și cu răutate. În timp ce binele din păcătos îl treci sub tăcere. Iată deosebirea dintre tine și cel al cărui nume a intrat în calendar.
Din aceeași gură poate, după trebuință, să scoată aer rece sau cald.
La fel și în ce privește duhovnicia: unde se poate, oriunde se poate ca păcătosul să fie îndreptat prin căldura dragostei, nu e nevoie să întrebuințăm răceala pedepsei și a criticii. Uneori e nevoie, dar numai uneori, să se strige: Mergi înapoia mea! precum Hristos lui Petru, sau : Argintul tău să fie cu tine întru pierzare, precum Petru lui Simon Magul. (Fapte 8,20)

Dar unde este alifie pentru rană nu se face operație.