îmi acopăr chipul cu mâinile de fiecare dată
când aerul pe care-l lași în urmă revine în primul
plămân străin care l-a respirat. al meu. noaptea
s-a făcut mică pe calendarul inutil
al conștiinței mele. în noaptea asta iubitule
nu se va mai întâmpla nimic.

tata îmi mângâie fruntea iar eu tremur sub hipnoza altor atingeri la fel de albe ca o dimineața printr-o
perdea de organza.

eu știu că dincolo de trecut mai e ceva
e patul în care făceau dragoste ființele
noastre nenăscute, fără ochi fără buze fără degete
fără piele
făceau dragoste.

fără patul acela al tuturor începuturilor pe cale
să înceapă nu ar fi fost nimic acum
poate doar două bucăți de carne într-o
noapte în care nu se întâmplă nimic.