Mă joc de-a cuvintele uneori
Mă joc fiindcă s-au plictisit
și li-i urât să fie
doar cărăuși de informații reci
fără de rost.
Emițătoru-i plictisit de text,
Iar receptorul și-a pierdut scărița
Nu mai ajunge la-nțeles. Că-i acru.

Textul i-același,
cadența de metal coclit te-ndeamnă la căscat
și ninge prăfuit în timp și-n amintiri metafore se sting
și doare

Nostalgii, mă încearcă morții...
Am pus cruce cuvintelor
Si-acum dezgrop potcoavele
Si vreau să le-ncerc in galop.
Dar dușii, duși raman
Forever

Nu.
azi mă joc de-a cuvintele.
Pun dușul pe ele chiar acum
Spăl praful și-l arunc în gârlă
Pun clor dacă alt chip nu-i,
albe să fie.
toate.

Mă joc de-a cuvintele uneori
Le-arunc în aer și le prind în dezordine
Le-așez pe-un portativ și le cânt
albe

Albe le-arunc, albe le prind.
Le scap pe pământ
și se sparg cioburii mii
colorate

Cuvintele mele albe s-au spart
și a țâșnit curcubeul din ele

Mă joc de-a cuvintele uneori.
Azi mă joc de-a curcubeul.