In spuma valurilor de iubire se pierd cuvinte fara numar. Sirenele sperantei ademenesc nemiloase atatia muritori.Privindu-le in larg le crezi dumnezeiesti.Parca-ti arata calea.O dulce amgire? Un


dulce adevar?


Si de la tarm cati nu tanjesc sa-i simta gustul? Sa se topeasca-n crancena descoperire! Chipul condamnat efemeritatii se oglindeste clar. In ochii umani sclipeste tainic un suflet singuratic.Isi cauta curajul sa se arunce-n valuri,dar il strapung glasuri de ingrijorare.


Sirenele-ndoielii,inconjurandu-l,nu-i dau pacea.Sirene ucigase ale uscatului pustiu il urmaresc si sufletul se-nfricoseaza.Oare aceste valuri de iubire sunt doar tarzii iluzii nascute din singuratate?


Sirenele sperantei il cheama.Gandurile-i s-au pierdut in neant.Sufletul isi deschide portile.Se-avanta disperat in lumea fiintelor iubirii,fiind cuprins de-a dorului spasm.


Puterea de-a urma chemarea infioratoare sta in forta de-a lupta cu oceanul de iubire.El trebuie sa-nvinga trupul si doar invingatorii vor putea strabate intinsul infinit.Doar ei vor putea supravietui furtunilor pamantului!Vor fi patrunsi de forta de-a iubi.