Nu se putea spune nici cum si nici de ce.
Se afla intotdeauna intre cele doua extreme imprumutand ceva din fiecare...undeva aflat la confluenta acestora, undeva la granita subtila a lor, nestiistind cum poate fi perceput, nefiind dezenigmatizat.Era un tratat filosofic, cu interpretari subiective, cu semiotici distincte, cu idei contradictorii. Era una din iubirile respinse de constiinta unei fiinte cerebrale, aruncata la marginea subliminala,insa niciodata abandonat.Fiindca acel inconstient il pastra intact in esenta lui, in voalul fin al boemiei si-al inteligentei, al aerului solar de care ii amintea.Ii amintea de vremurile apuse cu poeti oarecum realisti, de acorduri ale unei muzici fine, frantuzesti, de bulevarde in soare si de inocenta disecata de realul cotidian, de socialul defavorizant. De muzica jazz ascultata in decorul nocturn, in fum de tigara, in cuibul unei singuratati de regasire a sinelui...De plimbari nocturne ii mai amintea, de nebunia rationala a naturii lui, de alei si strazi inguste, abia iluminate.
Il iubea cu ambitie. Il iubea ca pe o pasiune proprie.Ii iubea sugestia pe care i-o dadea..dar poate sugestia era falsa, unele pasiuni capata forme diferite si fonduri de iluzie, care se pierd in manifestarea lor. Il iubea ca pe o arta de buna calitate,pentru ca le era comuna.Ii iubea contadictiile pentru ca o ambitionau si o intrigau totodata.Poate pentru ca ii lasa impresia unui puzzle care trebuia realizat.
Era unul dintre conflictele ei interioare care trebuia elucidat si tratat de ea, un caz ce dezlegarea se afla numai la el...
Manipularea si dominatia erau notiunile care i se potriveau ca o manusa. De aceea o intrigau toate acestea.Orgoliul nu ii permitea sa le tolereze, iubirea nu presupune toleranta intotdeauna.Iubirea e olimpiada, competitie a personalitatii, in care unul e cu un pas inaintea celuilalt.Da, unul directioneaza, iar celalalt il urmeaza.Ei nu ii placea sa urmeze pe nimeni, ci doar sa elucideze urmarind fapte...dar cu toate astea iubea.