Luca 6.47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, și le face.
48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49 Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.
Luca 6.49- vorbeste despre o “construcție” alcătuită pe suprafața pământului- învățăturile omenești, bazate pe aparența afirmațiilor Mântuitorului.
Toate org. religioase care se bazează pe stânca Hristos- s-au oprit la înțelesul literal al Bibliei.
- Despre construcția lor- Iisus spune că la "revărsarea apelor" (Ioan 7.38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura)- construcția bazată pe aparență se va prăbuși.
Luca 6.48- vorbește despre altfel de construcție- realizată după ce s-a săpat adânc- după ce s-au înțeles prin Duhul- semnificațiile încriptate ale afirmațiilor divine- înțelesurile adânci.
- Ce încerc să vă împărtășesc și vouă este această casă cu temelia săpată- Iisus spune că nu va putea fi clătinată-

Draga frate, îmi relatezi experiențe terifiante pe care le-ai trăit- nu întâmplător- ele ți-au fost date ca încercări-
Dacă ai cunoștință despre oameni care pun la cale asasinate- te sfătuiesc ferm să-i denunți pe aceștia la poliție- pentru a preveni crime împotriva unor nevinovați, și pentru că delincvenții să-și primească pedeapsa legilor umane.
Oamenii aceia sunt foarte rătăciți, poate bolnavi- dar, în ochii lui Dumnezeu- nimic nu este ceea ce pare- El se uită la inimă- la esența lucrurilor- la care noi nu avem încă acces.
Ei țin locul, ocupă locul, “stau pe locul” (1 Corinteni 14.16- textul grecesc) - interpretează rolul unor criminali (asemeni globulelor albe din organism)-
- dar având un scop în Planul divin- procesând o parte din ura enormă pe care alți oameni o aruncă (o gândesc) în lume- poartă poverile altora, poate chiar pe ale mele sau pe ale tale- conform Galateni 6.2- “vă purtați (continuu) sarcinile unii altora, și împliniți astfel Legea lui Hristos.”
Galateni, 6.5- “căci fiecare își va purta sarcina lui însuși”- la Judecată oamenii aceștia s-ar putea să aibă mai puține poveri proprii, decât alții care nouă ni se par corecți- care poate n-au făcut faptele, dar poate au gândit ura.
Dumnezeu a făcut toate lucrurile bune foarte- chiar și cele care nouă ni se par rele.

Versetele pe care mi le-ai propus spre meditație- ca și TOATE versetele, care vorbesc despre separare sau despre buni și răi- pot fi înțelese fie la nivelul lor aparent, fără temelie, ca vorbind despre categorii diferite de oameni
- fie așa cum le descoperă Duhul- ca vorbind despre “părți componente” din fiecare om.
Vei înțelege că este vorba despre firea pământească, omul vechi- atunci când se spune
“toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții...”
- cei ce locuiesc pe pământ (în trupul omenesc- “pământ ești...” - pământul este omul)
cei care locuiesc în om, și nu sunt scriși în cartea vieții-
păcatul locuiește în om, și se închină fiarei (prințul întunericului)
- se armonizează cu infoenergia lumii căzute.

llTessaloniceni 2:9 Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase,
10 și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.
11 și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
12 ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.
- Fiii pierzării, care nu primesc dragostea adevărului, care nu se vor mântui, care nu pot crede adevărul (au de tată pe tatăl minciunii), cărora le place nedreptatea, care fac nelegiuirile, care hulesc împotriva Duhului- ș.a.m.d.- sunt firea pământească, omul vechi, partea superficială din fiecare suflet- predestinată pentru ocară, pentru pierzare.
Galateni 5.17 Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.
firea pământească este antagonică- Duhului
p.s.- mulțumesc că mi-ai luat apărarea, dar eu știu că nimic bun nu locuiește în firea mea pământească...
Romani 7.18 Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac...