Un impuls imi strabate intreg corpul pana ajunge la creier, si atunci ma trezesc...Ma trezesc in fata trecutului prin care pana acum m-am strecurat cu greu doar pentru a ajunge iar aici! In adierea lina a vantului se simte mirosul sangelui varsat de atatea adevaruri nimicite de minciuni pentru a proteja impecaila si perfecta fatada a ipocriziei. Si ma gandesc, ca undeva, fara sa stiu, am si eu un astfel de "idol" pe care l-as proteja cu orice pret si care imi ghideaza viata.
Incerc iar sa ma strecor cu atentie printre granitele fixe ale indiferentei dar cad in in mijlocul cainilor deceptiei si sunt sfartecata de dintii acestora. In dreapta apare sfantul inger al inocentei care imi arata drumul spre salvare dar nu pot ajunge la el...e prea simplu si in acelasi timp prea greu sa ies dintre carnasierele carnivorelor si sa-mi gasesc scaparea in adevar. E prea dureros sa renunt la tot ceea ce am cunoscut pana acum pentru a vedea coridoarele pline de igrasie a superbelor palate domnesti. Toata viata am trait in minciuna altora incercand sa ma apar de ea fara sa imi dau seama ca devenisem dependenta de ea, si ea devenise unicul meu adevar. Cum as fi putut eu acum sa ma arunc iarasi in negura necunoscutului fara nici cea mai mica lumanare? Este singura mea salvare, atat de simplu de atins, doar sa-ti eliberezi mintea de ipocrizie sa te infrupti din adevar, dar atat de greu de facut, sa te arunci in prapastie fara a sti cat de adanca e! Si atunci raman suspendata intre realitati, precum o eroare de computer care te ingheata pe o anumita pozitie fara ati da vreo posibilitate sa scapi de ea.
Atunci ma "sting" si eu asa cum ai face cu un computer, sperand ca atunci cand il aprinzi eroarea sa dispara, si imi interzic sa gandesc, sa respir, sa exist, imprastiind intreaga energie pe care o am celor din jur. Atunci simt un impuls care imi strabate intreg corpul pana ajunge la creier, si atunci ma trezesc...