Cel mai corect


Dacă ți-am părut atunci
A fi
Ceea ce nu ți-ai fi putut imagina
Vreodată,
Atunci eu
Voi rămâne același;
Pentru că n-are nici un sens
Ca eu
Să fiu altfel,
Pentru că am ajuns
Așa cum eram,
Pentru că eu sunt
Realitatea unui vis,
Și pentru că eu iubesc visul,
Nu pot
Fi altfel.
Dar, într-o realitate de coșmar,
Realitatea unui vis ideal,
Oricât ar fi ea de frumoasă,
Trebuie să lupte
Cu tot
Și cu ea însăși:
Uneori fericire,
Alteori tristețe.
Un singur fapt de geniu,
Și chiar esența ei,
Ceea ce nu-i poate lua nimeni
Și nu ne poate lua nimeni,
E voința
De a fi împreună.
E prea puțin a spune:
„Te iubesc”
În asemenea cazuri...
Cel mai corect ar fi:
“Nu vreau să mor altfel
Decât lângă tine
Și, cu ultima suflare,
Să îți spun:
Te iubesc!”