|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ sora
■ Post scriptum
■ o persoană din È™ase
■ Ab ovum
■ poem după ce ai citit ocean vuong
■ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
reflecții personale [ Gânduri ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Lidia Muraru [idy ]
2003-12-19
| |
Există în om ceva ce nu poate fi definit,
și orice-aș spune
ar defini doar rolul,
niciodată esența lui.
Un gust întâlnit o singură dată,
convertit într-o amintire,
te va priponi în capcana comparației,
a neputinței,
a unei deznădejdi,
a împlinirii mușcate.
Te rezemi de gândul trecut
și îți fuge orizontul
chiar atunci când credeai că l-ai atins.
Și fugi,
și cu atât cât soarele coboară spre apus
cu tot atât umbra ta crește
acoperindu-ți pașii prezenței din trecut.
|
|
|
|