Îmi sugrum strigătul.
Lasă, să descopere alții
prima ninsoare.

Atâta tăcere…
Iar în colț
păianjenul
negru.

Dau jos de pe dulap
albumul cel mare.
Hârtie de orez,
o fotografie ici-colo.

Calc apăsat în cimentul moale.
Când voi vinde casa
urma încă va fi.

Pe policioara din dreptul geamului
două inele vechi.
Pe vremuri am fost iubit.

Zimți.

Pe un peron,
cu o floare de cactus
în mână.

Două gheișe,
le însoțesc în camera de noapte.
Una servește ceaiul,
cealaltă îl bea.

Îi simt încă gustul?