urlă sângele?
să zbiere!

stau și pândesc
vuietul năprasnic
dindărătul stâncilor pleșuve

mareea invadatoare
se-avântă cu poftă
în reavănul pământ

ce te-a scornit, blestemato?

dansează iar vântul stârnit
în părul tău nălucă
și culmile împădurite,
pustiite de tăcere,
cântă și ele

și-ți simt mirosul sărat
tot mai aproape...