O lume fără cutremure, în care să dorm doar eu, iar ceilalți să nu existe. Plăcile să se topească in ele, în liniște. Vocile să tacă și să mă împuște precis, să găsesc un zid și să le arăt urmele, mă doare privirea ta liniștită, ți-am spus că sunt nebun, de ce m-ai crezut?