Viața ne oferă atâtea oportunitați pentru a ne potoli focul mocnit din suflet, motiv pentru care sunt multe forme de exprimare. Pictură, sculptură, grafică, muzică,dans, proză, poezie. Unii nu-și găsesc niciodată cel mai potrivit mod de exprimare și-l caută la nesfârșit sau continuă să mocnească în ei. Eu, cred că l-am găsit în poezie. Am început să scriu poezie într-un caiet pe care l-am denumit „trădătorul”, trădătorul gândurilor mele. Cineva, necunoscut, m-a îndemnat să nu le mai țin ascunse și să le împărtășesc și altora. Am intrat pe site-ul google, am scris „poezie forum” si am dat search. Mi-a atras atenția acest site pe care am dat click imediat. Ce verde și frumos am văzut in fața ochilor ! L-am suspectat câteva luni de zile după care m-am hotărât să mă înscriu. Îmi amintesc bine, că în acea perioadă, se derula o polemică aprinsă dar am riscat înscriindu-mă. Am poștat repede și cu emoție patru poezii, următoarea zi două. Eram în așteptarea unui comentariu. Și se pare că n-am așteptat prea mult. A venit ! Bucurie, emoție, dezamăgire, sunt sentimentele care m-au invadat deodată. M-am încurajat apoi singură și mi-am spus că nu-i un motiv pentru a-mi stăpâni gândurile. Am scris repede „un gând efemer, o stare perenă”. La acest text am primit un comentariu de încurajare. Am continuat și de ziua Franței am fost înstelată. Începusem să mă simt din ce în ce mai bine. Apoi a venit invitația Almei la Iași. M-am simțit onorată și am participat. A fost aventura vieții mele. Eram singură printre necunoscuți și totuși atât de cunoscuți. Când am revenit acasă, am avut impresia că totul vine de la sine. De la o vreme am parte și de câțiva cititori fideli. Mă simt atât de bine printre voi și nu mă pot odihni până nu-mi iau porția zilnică de poezie. Dar nu v-am spus ce mă enervează cel mai mult la acest site. E îngrozitor când poștez un comentariu și constat că am făcut greșeli pe care nu le mai pot corecta. Cumplit, mă încearcă o furie !


Le mulțumesc în mod deosebit celor care au făcut posibil, ca gândurile mele să poată fi citite și de alții pe durata unui an de zile:
Alina Manole
Kiraly Sandor
Radu Herinean
Andrei Horia Gheorghiu
Diana Georgescu
Qutb Minar
Sorin Olariu
Dumitru Cioaca-Genuneanu
Calimero
Florin Andor
Anca Veronica Anghel
Slivia Caloianu
Trușcă Elena Cristina
Florina-Daniela Bordieanu
Maria Prochipiuc
Motoc Lavinia
Laurențiu Ghiță
Gabriela Petrache
Nacsavi Horia
Tosa Claudiu
Martin Emilian Balint
Adrian Munteanu
Adriana Mihăiță
Goleanu Caterina
Liviu Grădinariu
Elena Maria
Thais Teodorescu
Vasile Munteanu
Mae Stănescu
Elia David
Daniel Bratu
Valentin Derevlean
Elena Malec


Mulțumesc și celor care-mi citesc textele, chiar dacă nu lasă semne...imposibil de altfel.
Iertate să-mi fie greșelile dar am ținut strâns stiloul în mâna dreaptă, pentru a-mi mai ascunde, stângaci o clipă, sufletul, în cuvinte prelinse. Apoi, am imobilizat tastele, tansformânu-le în păsări sălbatice să fâlfâie aripa spiritului în colivia numită „agonia”.
Mi-aș mai dori măcar un an cu voi !
E mult, e puțin...