In intunericul care m-a cuprins nu am putut vedea lumina si am crezut ca negrul e alb…
Moartea e pret pentru viata…
S-ul portii se deschide si ma trage inspre el.
Totul vine in mine…nimicuri, picaturi, viata, secunde…moarte .
Cupe de placere…venin mortal
Catacombe si ceara depozitata
Omul e prea slab ca sa taca, prea slab ca sa iubeasca pana la infinit … nu poate descifra ideea… se pierde in lupte, in nopti de dragoste cu incrancenari de spirite si nevoi satisfacute.
Intunericul e lumina , se inchina lui… cauta adevar si gaseste minciuna si tradare.
Caut in cutii de carton bibelouri de portelan sparte in mii de bucati multicolore … oricum nimeni nu le-ar fi vrut decat pe bani.
Ironii,cuvinte pierdute , nu am curaj … implicatia vietii adevarate ma impulsioneaza si ma sperie in interiorul fiintei mele. Cutite de argint fug din castele dar se incurca in pletele blonde ale printesei si ajung in pieptul iubitului.
Uitarea vine mai devreme sau mai tarziu … poate chiar cel care pazeste S-ul.
Energie pura … suflete haituite de libertate , dupa … uita si se vand pe un ban unei babe urate si garbovite cu basma rosie.
Castiga uneori , alteori pierd , dar El se hraneste mereu cu noi si noi lucruri ascunse in muntii grei si pufosi , plini de E si …
… S-ul de inchide inca o data….
… Si tot cred ca negrul e alb…