M-am ratacit prin imensele constelatii
ale Gandirii,
m-am cufundat in marea albastra
de Cuvinte,
m-am lasat vrajit de frumusetea Vietii,
si am renuntat sa te mai caut,
Iubire.

M-am ratacit prin asprul desert al Noptii,
ca un beduin cautand insetat
o oaza de Lumina.

M-am ratacit prin imensul labirint al Viselor,
in lumea lor ireala m-am cautat
pe mine insumi,
si m-am pierdut in propriul meu Ideal.

M-am ratacit incolo si incoace,
printre Sperante ,
printre Durere si Lacrimi,
pana cand
mi-am dat seama ca am sa ratacesc mereu
prin lumea mea de Iluzii pierdute.