Cine-și mai aduce aminte
Când nu știam nici măcar câte urechi aveam,
Dar înotam fericiți departe de țărm...
Mama respira pentru noi,
Inima bătea în contratimp cu muzica,
Exista lumină,
Mai puternică decât așchiile soarelui.
Pentru că acolo eram "acasă"
Și nu făceam decât să ne zbenguim.
Nimeni n- a întrebat dacă nu vreau
Să rămân acolo, sub formă de coastă,
Sau măcar ca globulă roșie.
Nu, am venit pe lume,
Am impresia că toți am pățit-o...
Acum nu mai știu să înot,
Încerc să- mi aduc aminte cum înțelegeam muzica.
Mă zbengui, doar atât.
Departe de "casă",
ÃŽn labirintul lumii.
Ariadna nu a vrut să-mi dea firul
Pentru că nu sunt bărbat,
Ce-mi pasă?
Trăiesc pentru că îmi aduc aminte cum trăiam.