hașurată în umbre violente scena devine albă
realitățile dansează
scrâșnite a blestem printre dinți
respirații îmbâcsite cu aripi negre
trezie acută a urmelor de lup
priviri încărcate cu sensuri rânjite în cerul gurii
cercuri de arc și spirale de abur sufocant

ca recuzită
leșuri de cuvinte eșuate pe câmpurile de bătălie
sfâșiate așchii de noapte
cioburi de suflet amestecate cu piese de schimb
și microcipuri de unică folosință
tastaturi topite în plasma acidă
și monitoare de gheață

de la un timp
au început să se devoreze între ei
dincolo de orice ierarhie de haită
pictând zăpada cu fluide corporale
în toate culorile orgoliilor rănite
sau ale reacțiilor viscerale

câte unul cade la picioarele chipului cioplit
cu fruntea mânjită de excremente
în numele unei cruciade inutile
în timp ce un altul sare la beregata celorlalți
sub pretextul că le-a expirat termenul de valabilitate
al sentimentelor

din lojă
zei toleniți între perne de mătase
amuzându-se copios
mai aruncă pe scenă câte un geniu
o dată la o sută de ani
așa
de
milă