m-am strambat un pic la cuvintele care vin de-a valma
nelasandu-ma sa-mi odihnesc blazarea langa tine.
uite,
a trecut noaptea,
tot felul de vietati polueaza fonic
visele tale de dimineata.
eu sunt la al doilea ibric de cafea,
la a treia tentativa serioasa de-a inchide calculatorul
pentru o binemeritata odihna
dar spune tu,
nu e infinit mai frumos
ca din cearcanele mele
sa-ti fac o esarfa albastra-stravezie
pe care sa o fluturi maine noapte
cand tu o sa pleci pe o mare de vise
si eu o sa raman la tarm,
sa-ti cant pana la intoarcere?