Dincolo de apocalipsa

Suflarea-mi arde-n agonia crepusculara
Dincolo de suspinul alergic al frumoasei cale
Ce varsa sudori pe haina pamantie a nasterii,
Anticipand bataile falfaitoare a vantului crescand
Sangele-mi zvacneste pretentios sub umbra
Adevarului apasat de raze neutre
Lepadat de cai altimetrice,
Rupand misterul tacerii absurde de ametist.
Ideile mi se pierd privind inapoi,
Luand franturi din apocalipsa amorului
Ce speranta a presarat-o prin lipsa,
Gandind dincolo de conceperea bruta.
Pulsatiile fac jocul serii deasupra unei neguri,
Observate de clipa groazei nocturne
Starnite din idolatrie patriotica,
Mergand mana in mana cu simtul.
Punctual uscativ din mijlocul haotic
Prinde miscari circulare obosite
Asteptand apusul constiintei letargice
Si ea prea grabita sa persiste.