Nu am stiut
sa fiu mai mult
decat o portocala,
cu parul ud,cu talpi desculte,
cand dulce,cand amara.
Nu am reusit
decat sa plantez
ici colo cate un copac
in tine,
cu flori albe pal
mari,de portocal,
cu ramuri ce-ti treceau
prin buze,urechi si privire
infigandu-se adanc in mine.
Nu am putut
decat sa fug,
cand printre azi,
cand printre ieri,
crezand c-ai sa ma ceri.
Vad toate cum se trec.
Si...poate
chiar si florile din tine se ofilesc.
Nu am stiut decat sa te iubesc.