ÃŽntuneric...
o clipă, o secundă
și voi putea să zbor...
dar ai tăiat ața
și m-ai lăsat să cad
...din pod.
M-am culcat pe-o paralelă,
ca să mă străpungă un meridian...
dar el m-a ocolit.
Nici nu încerc tăierea venelor
străpung arterele aorta
dar sînge nu-i
mi l-am băut.
Deschid fereastra în pămînt...
și mă ridic în jos
dar cad în sus
de ce nu mor???
m-ai pedepsit..?!!

...în acuarelă neagră m-ai vopsit,
dar ai uitat de mine..!
de ce?!!

...sunt neagră,
dar am nimerit
sub propria mea ploaie de regrete...
spălînd vopseaua, am rămas fără nimic...
...trup gol,
cu pielea sfîșiată de propriile gheare
cu carnea ruptă pîn' la oase
cu ochi sălbateci tulburi
și colții însetați
oare sunt eu...?

ce trist...

...că nu am acuarelă neagră.
și-atunci, cînd ploaia se va termina...
m-acopăr cu noroi,
pentru că te iubesc...
pentru că te omor!!
pentru că explodez..!
...și te implor...
să îmi permiți...
să mor.