Prin codrul dulce am pătruns
Ispita nemuririi-
Taină ținută în ascuns,
ÃŽn clipele pieririi.

Ca anticii am înțeles
De daci secret pătruns,
Când cu rugă la Zalmoxis,
Nu vedeau raiul celest.

Când darul divin în lume
Răspândea mireasma vieții,
Popoare făr de nume
Au acceptat norocul sorții.

Pentru noi totu-i pierdut.
Magie albă…, neagră veșnicie
Cum Styxul e stătut
Secretul nu ți-a fost dat ție.