imbratisari cu tinere femei ingindurate




cu scintilații de umoare transgresivă
zilele mi se desprind de retină -
crini neoplazici ai îngândurării oglindite,
mă adun în mine însămi împuținată -
e vremea să repet colindul pentru poarta cea îngustă
cântând cu voce mică un scâncet pentru căușul palmelor,
mă risipesc în toate cele privind -
cum trec bărbații în zori pe pod
agățați de cablurile electrice ale orașului
scuipând în râu coji de semințe și fum
cum se deșiră șapte biserici de beton
pe necunoscuta hemisferă a cartierului
ce nu suporta frumusețea
cum se apropie de mine în șuvițe firave ce despică lumina în surcele
tinere femei îngândurate
ce părăsesc cafeneaua cu o falsă grabă