Când taci se aud intonații funebre
- eu vrut-am să țip...
mă chinuie toamna ascunsă-n tenebre
(ce jalnic tertip!)
Când tac, mi se-aprinde in piept altă gură
rostind sacadat
și ritmic și viu, dar fără măsură
si fără păcat.
Când rupe cuvântul din crusta-i fierbinte
noi suntem la fel;
pictează, iubire, in roșu cuminte
cu-același penel...