Trup lângă trup și gură lângă gură
Inspir duhoarea celui ce-ațipește.
Amorfă trupă la drum lung pornește
Prin râpa clipei, prin deșert și bură.

Primim comanda. Pasul se-arcuiește.
Sudoarea frunții patima ne-o fură.
Strivim aceeași piatră rece, dură
Și-un singur glas din pieptul lânced crește.

Șovăitor, pe-un unic fir de ață,
Ne potrivim privirile decât
Să căutăm o cale fără ceață.

M-am săturat de ordin până-n gât.
Unde-i simțirea ? Doar a mea, pe viață ?
Nu știu răspuns. Sunt un soldat. Atât.




24 aug. 2004