"Omul se face, se făurește pe sine însuși" - K. Marx
"E șubredă puterea când nu-i unită snop./ Ce-nseamnă-un strop?/ Nimica! Dar un noian? Potop!" - J. de la Fontaine


Uneori, noroiul încheagă buzele, fire de iarbă putrezesc în urmă, ca sulițe de lemn, de apă, aer și foc, dacă
Nebănuitul innocentia* fecundează în unsprezecele sale deschideri, de nouă ori măștile unui țap în surghiun.

Se aud fluierele dervișilor Mawlavis, uroborus* își mușcă din coadă, înmulțindu-și veninul prin sfera de piele întoarsă,
Pe tabla neagra, între cercuri și spini, leul își ține gura căscată, spre mâinile fecioarelor, peste care
Roata alunecă strâmb, trăgând tușe, mereu groase, mai groase, de sânge,
Excese de var închid câmpul cu porți.


Zorii stemei păcatelor intră-n gazon,
E Cer și Pământ răsfrânt pe crampoane
Crăpate prin inimi de fluturi zburând spre
En - sof.



Dicționar de mânuță:

*De bare se-așterne lințoliul și-n plasă
plutesc mii de romburi cu latura mică
și iarba și pulsul încet se ridică
și globuri de ceață ard fața lui trasă.

**Când este prea negru, sămânța și-o pierde,
când este prea alb, o înghite-napoi,
acest șarpe pitic, inelar mușuroi,
salivarul de creștere verde…