CÃDEREA TROIEI

Însângerate, viscerele verii
Stau în hambar troienilor cuminți -
Un cal de lemn pe câmp aduc aheii,
Dar Troia tace - mai curând
Ea nu se mai învinge, se oferă !

Cu pași de lemn mărșăluiesc în rând
Către Olimp, purtându-și prada, zeii !
Și grecii râd, trăgând la o galeră -
În calul lui Ulysse a rămas
Doar Ate, fără mâneci, fără glas,
Râvnind spre Troia cu priviri fierbinți -
Purtând lințoliul palid al tăcerii...

Priam privește pruncii din cuprins
Și spune rar: "Troieni, azi - am învins !"