Gura asta, roșie chiar și-n pozele alb-negru
-de unde, totuși, atâta explozie de roșu
în imperiul declarat al albului?!??-,
granită mobilă, browniană,
între adevăruri biblice
și desfrâul adulmecării păcatului
pe la răscrucile destinului...

gura asta, gura asta, ahh, gura asta...
bazinul atâtor cuvinte
care n-au apucat incă
să ucidă
cu frumuseti (ne)rostite,
care n-au apucat nici să provoace
degerături ireversibile,
cu temperaturi mult sub zero,
mânjilor mei de gânduri zburdalnice

gura asta...


habar n-are că gura-i e toată,
la fiecare (ne)mișcare,
la fiecare (ne)zâmbet,
la fiecare (ne)silabă,
O nouă pagină tantrică
ce-mi frânge trupul
și pe dinăuntru
și pe dinafară