Gândurile tale
Ca niște clape de pian
Imaginează simfonii
Pe care numai trupul meu
Indrăgostit
Ar ști să le interpreteze
Fără greșeală.

De data asta nu o s-avem public,
Nu-i nevoie de aplauze
-nici măcar noi nu vrem să știm
ce se întâmplă, că se întâmplă-
Dirijorul s-a lăsat înghițit de cortină,
Iar scândura scenei lăstărește, pulsând
Până când sunetele se umplu de culoare.

Verdele scapă-ntre octave
Făcându-și de cap
Pe-un portativ în care
Trupul meu îndrăgostit
Și-a agățat notele,
Mai mult sau mai puțin sacadate,
Ale suspinelor.