devenisem onirică
până la margini
în muta lentoare

la începutul atingerii
a-tin-geam urechea iepurelui
cu cealaltă pleoapă
care uita să mai coboare

buze pe haine de sunete
ah neieșite în iarbă
spuneau daa ada daa

oul de mătase
la picioarele ghețurilor
cosea

nu există hotare ale ființei
ada

(deveneam onirică
și tot mai mică)

nici ale punctului
daa