Tremură carnea pe mine. Așteaptă!
O să mă așez usurel pe pământ
să prind din puteri. Mormânt!
Unde ești? Te-aștept ca pe-o șoaptă.

Îmi țin cu greu maxilarele strânse
și mintea-mi se luptă cu fantome ascunse.
Celule bezmetic se-aruncă,
în hăul din mine ce urcă.

Mi-e frig și mi-e frică, de tot și de toate
De mine, de ani ce-o să vină.
Te iert suflet cald că nu ști de moarte.
Mă rog și mă-nchin, nu-i nimeni de vină.