Bărbat pentru doua femei

Amante vin, amante pleacă
Soția a-nvățat să tacă
Casa vrea să-i fie casă,
Suferă, dar nici nu-l lasă.

Oricum, e la ei bărbat,
Și nu-l are de lăsat,
Tace, plânge și îndură,
Ca alta barbatu-i fura.

Îl spală și-l îngrijește,
Nu mai știe de-l iubește,
E bărbatul ei și-l ține,
Chiar de noaptea nu mai vine.

Îl apucă și îi trece,
Nopți a numărat ea zece,
C-a lipsit, dar s-a făcut
Că nu știe, n-a văzut.

A aflat dina mamă-n fiică,
Asa-s bărbații, nu-i e frică,
Mai calcă strâmb din cînd în când,
Dar vine-acasă bun și blând.

Uite-o! Calcă aplecata
O cămașa colorată,
Pe care-o va descheia,
O femeie, dar nu ea.

Apoi gătește, seara coase,
Face tot! De ce s-o lase?!
Fară cusur e gospodină,
Dac-ar fi și-un pic calina…

El nu vrea o gospodină,
Nu-i aduce ei vreo vină,
Însă n-are timp vreodată,
Că-i mereu prea ocupată.
Ar mânca și o tartină
Și-ar zâmbi cu gura plină,
Dac-ar ști că ei i-e dor
De o noapte de amor.

Și-ar călca sacolu el
Dacă l-ar iubi nițel!
Dac-ar fi ca la-nceput…
Calcă ea și el stă mut.

Sunt la doi pași depărtare,
Dar distanța-i mult mai mare.
ÃŽi desparte zidul gros
De ce-a fost cândva frumos.

Căruța merge, de bine, de rău,
Se-ntoarce seara-n patul său,
La alta inima însă-i rămâne,
Ea știe și nimic nu spune.

I-o trece-acum, ca în trecut,
Amante el a mai avut.
Ce nu știe însă ea
Este că…o va lăsa.

Mâine, chiar în zori de zi
Casa și-o va părăsi
E îngrijit, dar nu-i un animal,
Prea-i totul anost și-i banal.

Îi lasă în hol o scrisoare
Și pleacă, cu gânduri amare
Se uită 'napoi înc-o data
Cămașa-l așteaptă, degeaba, călcată.

Prea s-a îngropat cu ea,
Un altfel de viață ar vrea.
Încă n-am murit, își spuse pe drum,
Privind înainte, mai trase un fum.