M-am ascuns de ochii lor
Sub o idee..
Am rupt din ei începutul culorii
Ochilor mei..
Am ghemuit în colțul camerei lor
Sfarșitul razelor mele de soare..
Și m-am numit culoare..


Mi-am strans in brate
Sfarșitul meu albastru
Și l-am adus la celalalt
Capat al culorii..
Încetul cu încetul
Am reusit să ascund ziua de noapte,
Și le-am răstalmacit timpii, pâna când
Anul a ajuns jumătate de zi roșie,
Luna s-a strecurat prin galbenul secundelor,
Iar saptămâna a fost uitata printre,
Printre cele 365 de culori pamântii...
Și le-am numit culori..


Mi-am închis apoi ochiul,
Pleoapei soarelui stâng,
Și am plans o luna amară.
Mi-am deschis apoi pleoapa culorii,
Ochiului drept,
Și am mișcat cu roșul de foc, luna.
Am strâns puternic,
Cu genele sfârsiturilor de curcubeu,
Și luna a plâns, cu ochii soarelui
O nouă culoare..


Mi-am mișcat în juru-mi picioarele,
Roșii, galbene, albastre și mov,
Și am alergat din capătul culorii,
Restul copiilor ce purtau in picioare nori,
I-am adunat într-un curcubeu,
Și le-am ridicat în jurul mâinilor,
Aripile culorilor grele,
Zburând mereu invers,
Invatând mereu să cada,
Pană când i-am lovit de pămant,
Si au explodat.. culori..


Mi-am plimbat apoi,
Mana stânga în jurul,
Buricului drept al primelor culori.
Am învatat în șoapta,
Să stric infinitul alabastrului,
Cu stropi de galben..
Rupând mereu cu grija,
Copiii mici de vată, din jurul
Culorilor..


Mi-am împreunat mâinile,
La spatele culorilor
Și m-am ridicat sprijinit
În culoarea ochilor tăi
Cu grijă să nu stric
Echilibrul umbrelor,
Și strângînd mereu alte
Mâini,
Stranse la spatele
Altor culori,
Ridicate mereu,
Pe umbrele culorilor ochilor tăi...

Am păstrat pentru sfârsit
Mâinile, Picioarele, Genele, Pleoapele
Culorilor, ochilor copiilor verzi..
Le-am tocit atent sfârsitul culorii,
Și mi-am cuprins cu mâinile, mâinile,
Cu picioarele picioarele,
Cu genele, genele,
Cu pleoapele, pleoapele,
Cu ochii, ochii,
Și am plâns..
Pentru că ei nu știu,
Ce inseamnă să fii culoare..