În miez de cozonac, miez de șofran, -
E-un târg burlesc cruțat de Ginghis Han.
Să nu mi-l strici: alunecă ușor.
Ce mers barbar ai și nepăsător!
Covoare dorm în praguri, boieresc,
Duioase turle clopote pornesc,
Departe zac viroage cu cenușă,
Aprind mangaluri ceaprazari în ușă,
Și-acum să trecem la copilării
Cu capete de cal în bălării,
Cu oști din Indii pe elefanți triști,
Mor toate dacă te miști!
Adună-ți lucrul și vin sub barcă,
Vom sta la umbră de mânătarcă,
E plasa dată cu cert gudron,
Pescari de spijă fac cor afon
Și scuipă-n soarele de dimineață
De pe marele cargou ivit din ceață,
Transportând o Africă din lemn sculptat.
Fugi de-mi adă steagul ajurat,
Steagul meu cu pajeră funebră
Și departe-n pajiști ca de fum, o zebră.
Aruncă globul găurit la golful Persic,
Îngroapă hoitul de-mpărat uitat sub piersic,
Privește cum dorm înecați, în grădini neguroase
Fluturii, lângă jaspul porticelor roase.

Să plutim cu putere de Diesel uriaș
Peste vulturii văruiți în vârf de oraș:
Þi-ai așezat-o dar prea târziu
Pălăria de smalț alburiu,
Am văzut prin nikel cum doarme
Cvartalul cu statui și cazarme
În care demult visez să curtez
Acea croitoreasă cu cintez,
Cu sâni revendicați și dați uitării,
Când acolo, chiar la dunga zării,
Bile violete curg
Până după turle, în amurg,
Și, ieșind din hialină baie,
Bile galbene le întretaie.
Apoi, limpede, găsind lagună,
Cad în oscilații dimpreună
Tot mai jos, mai jos, până se sparg
Într-un țipăt dantelat în larg.