Rochia albă zace-ntr-un colț
După noaptea nunții totul e o cacealma
Doliul alb a fost purtat cu demnitate
Și-acum va fi ascuns undeva
...un suvenir al măsluirilor
Purtat iluzoriu câteva ceasuri
La ritualul urărilor de bine
La fel de măsluite
Casă de piatră!
Sărut spânzurat de frânghia clipei
Viermi dormitând în caise de ceară
Și noi
Sfărâmăm dantela de ceață din ochi
Ascunzându-ne pe după uși imaginare
Casă de piatră,
ÃŽnchisoare de vise!