Trepte în sus, să le urci anevoie,
Trepte în jos – doar să știi c-ai urcat;
Cât să mai urci dintr-o marți într-o joie?
Câte duminici mai ai – ai uitat.

Timpul din treaptă în treaptă-ți coboară,
Se scurge prin tine cum urci tu prin el,
Îți pare că vine, că trece, că zboară,
Că n-ai timp cu timpul să-mparți un duel.

Și lași azi o treaptă, și urci înc-o treaptă,
Strivind printre pași vagi idei-ne-idei;
Imagini coboară în linie dreaptă
Și știi că ce lași nu mai poți ca să iei.

Și știi că nimic nu rămâne cu tine
Decât sentimente și stări și păreri,
O vagă părere de rău – că nu-i bine,
O vagă uitare de foste dureri;

Și știi, și te bucuri că sus e lumina,
Și știi, și te bucuri că ieși din abis,
Și urci hotărât, părăsind nelumina,
Și urci fericit spre Eden-ul promis!