Am căutat acel impuls precar
ce m-a făcut suflet hoinar
încât înconjurat de voi,
mă simt tot singur printre ploi.

Puhoi de umbre dau năvală
și se-ascund în camera goală
peste care s-a lăsat,
cortină-n lacăt de păcat.

Trădat și singur mi se pare,
sihastrul gând fără culoare
ce luminează, ciudat însă
parcă învelit în pânză.