Il chema Petre

Il chema Petre. Si era instalator.
De la ofelinat a luat un pui de fata,
Si il crestea cu pruncii lui odata,
Si era slab. Si tras. Si visator.

Fuma si bea cate-un pahar. La scoala
mergea cu orfelina lui de mana,
Si slabi erau. Si n-aveau paine goala
In cate-o zi. Dar ziua era buna.

Cand, intr-o zi, pe Petre l-am cautat
Mi-a spus portarul scolii ca e-n groapa.
Ca a murit. Si n-a stiut. Deodata.
Si-n urma si fetita si-a lasat
Mai singura, pe strazi, ca niciodata...

Si-o vad cum merge-asa sfios la scoala -
Fetita cea galbuie, asteptand
Sa-i tina Petre mana de un gand,
Si sa-i vorbeasca iarasi cu sfiala -

Si-asa ne ducem toti spre cimitir...
Raman copiii-n urma noastra singuri,
sa lupte pentru plinul unei linguri,
Cand ei, in cer, au fost hraniti cu mir...

Sa-ti creasca fata, Petre, sa te vada
Cum mostenesti in cer un colt de rai,
Caci bunatatea ta nu are strai,
Tu ai crescut pe lumea ca o prada
O fata-a fericirii sa tot dai...