Pe lespedea oceanului sărat,
nisipul răsucește în spirale
un prag neptunic de bazalt,
pierdut în umbre goale.
La orizontul blând, îndepărtat
soarele cald, ascuns, fără culoare
cade încet sub zare-ndurerat
și se indreaptă către noi hotare.
Doar pescărușii, cu dureri și teamă
încep cântare pentru zei
și ghearele cu vârful de aramă,
aruncă-n mare tânguirea ei.

Iar sunetele se ascund în valuri
în ritmul grav, de nedescris
iar valurile, suspinând la maluri,
lovesc nostalgic, dar precis…