chipul tău efigii săpate tăcere pe marginea unei fântâni
monedă de schimb cu numele sfinților străbat nu se știe
a câta oară pustiul din mine liniște în calea pelerinilor
piatra lunii așterne somn la întâmplare cap sau pajură
după cum ți-e norocul lanul de orz mototolește câmpul
cu stele strângându-l sub pernă glissando Corona Borealis
îmi ghemuiesc privirea cu fața la tine și genunchii la gură
de teamă că n-o să te mai văd niciodată venind m-adună
noaptea ochi de lut în pumn de țărână frământând depărtări