arcul întins
nemișcat oțel subțire
pleznește nevăzut
înăuntru sfîrtecă zvîrcolindu-și nestatornicia
lama de sînge își taie drum prin lumină
prin viu ca o rădăcină lactiferă
meandrele umbrelor înfloresc arabescuri
în mii de cioburi viața se sparge
dinspre lumile mereu eventuale născînde
spre pulberea silfidică a miilor de năpîrliri
pierdute cărări spre niciunde niciodată
suspendată veșnicie între două spasme amăgitoare