mă mai visam poet ba filosof curând
revendicam trăirii ideile înalte
dar am citit cuvântu-i și-mi pare că nu sunt
nici pielea ce-o să lege gândirii sale carte

pe străzi fără nisip trece nisipul lumii
și-oricărui câine astăzi îi văd chipul uman
îmi rup în mâini caietul și urlu ca nebunii -
slăvit și blestemat să fii onest khayyam!

pe limbă nu port spini de roză postmodernă
nici voma nici urina nu m-au cuprins în vers
la groapa de gunoi văd însă cum o benă
tot cară broșurici cu prețul rupt și șters

mai sunt pe lume vii n-am terminat să beau
și școli mai sunt pe lume și lucruri de aflat
dar eu sunt beat de cântec și altceva nu vreau
decât strivit de scrisu-mi să mă găsiți în pat

nu spuneți: vai ce jalnic ce leneș și bețiv
de n-ați simțit în vene deșertul lui khayyam
să ies din mine însumi mi-ar trebui motiv
și către adevăr măcar un ochi de geam

sunt orb nu l-aș atinge e fluture și cred
că de pe aripi mâna i-ar șterge iute zborul
nici degete nu am vibrații să dezmierd
iar câinelui din mine i-a putrezit piciorul

dar aș simți în aer destinul lui încet
înfiorându-mi pulsul cu nestatornicie
nici filosof nici preot și nici măcar poet
lumina-n nemișcare mi s-ar părea mai vie